Taoismul

Taoismul (sau Daoism) este o filozofie și o religie originară în China, care se situează aproximativ în mileniul I î.d.Ch . În general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cărții Tao-te ching (Dao De Jing).
Cea mai bună definiție a taoismului (ramura tao-chia – școala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ:

„Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism. Acesta fiind calea cooperării dintre om și tendința sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sunt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai târziu, în multe dintre formele artei.”

Mod de viață

După cum vedem, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar, oare, cum se poate inspira un mod de viață omenesc din natură?

Exemplul cel mai bun ni-l oferă artele marțiale. Acestea au împrumutat elemente esențiale – atac, apărare, eschivă etc. – din imitarea mișcărilor corespunzătoare ale animalelor sălbatice. Avem astfel “școli” de arte marțiale care poartă nume pitorești ca “școala tigrului”, “școala maimuței” etc. La fel și în viața domestică de fiecare zi există posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Dacă acorzi studiului acestor fenomene un interes constant, descoperi indicații prețioase privind conduita cea mai potrivită pentru diferite situații de viață.

De pildă, taoiștii au luat imaginea apei ca simbol al acțiunii consecvente. Apa străpunge toate obstacolele nu în mod direct, prin forță, ci indirect, prin maleabilitate și fluiditate. În I-ching simbolismul apei este folosit în mod pregnant. Ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura autenticitatea interioară.

Sursele taoismului

Sursele principale ale acestui mod de viață numit „taoism” sunt lucrările clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, Chuang-tzu și Lieh-tzu.

Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul câtorva idei de bază: tao, vidul (wu), non-acțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Taoismul se axează pe concordanța dintre activitățile umane și ritmurile cosmosului. În Scriptura vidului perfect, autorul, Lieh-tzu, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viață, a prejudecăților absolute. Acesta sunt comunicate printr-o povestioară care rezumă o întâmplare de viață.